Premierul socialist al Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero a anunțat deunăzi că în noiembrie vor avea loc anticipate; alegerile la termen s-ar fi ținut abia în martie. Deși se putea lăuda cu șapte trimestre de ușoară creștere economică și cu un început de reducere a șomajului, premierul de la Madrid știe că spaniolii nu mai au încredere în guvernul său; în mai, socialiștii au fost înfrânți la alegerile locale. Și cum Spania are nevoie de un program economic tranșant, sprijinit de majoritatea alegătorilor ca să poată fi aplicat, Luis Zapatero se dă la o parte mai devreme. Se știe deja că alegerile vor fi câștigate de Partidul Popular, întrebarea e cu ce procent.

E premierul spaniol un laș care își lasă țara pradă dușmanilor politici? Nici vorbă. Jose Luis Rodriguez Zapatero se comportă ca un om de stat. Ştie că o țară în dificultate are nevoie de încredere în interior şi spre exterior. “Vreau ca frâiele economiei spaniole să fie preluate de un guvern înnoit prin alegeri chiar de la 1 ianuarie” pentru că “Spania trebuie să dea rapid semnale că este stabilă politic şi economic”, a explicat el. Răspunzând la numele de politician european, domnul Zapatero mai ştie şi altele: că partidul său nu trebuie uzat mai mult decât e cazul în actuala criză, că pluralismul nu se termină cu actualul său mandat şi că şansele socialiştilor de peste patru ani depind şi de maniera corectă în care se comportă azi.

La capătul de aici al Europei, calculele la nivel înalt arată cu totul altfel. Cu un partid care a coborât sub 15% în sondaje şi o cotă de încredere de numai 11%, Traian Băsescu insistă că “ai lui” trebuie să rămână la putere orice s-ar întâmpla. Nu contează că în fiecare săptămână apar informaţii despre mari investiţii străine care părăsesc ţara din cauza corupţiei, că ambasadorii aflaţi la Bucureşti au lăsat subtilităţile la o parte şi au început să vorbească