… si culmea e ca eu am : am basca, am palarie(ii), ba chiar am si-un pluton de sepci. Nu sunt « elita », nu ma simt parte din « elita », dupa bani nu ma incadrez defel, prefer berea noua vinului vechi, pescuiesc si ma bine dispun tarandu-ma prin pesteri sau prin jungla. Sunt, dupa toate standardele americane, un « redneck », un taran. Cu toate astea, tin cu elitele, pornind de la convingerea ferma ca « daca elite nu e (sic), nimic nu e ». « Taran » fiind, pornesc de la ideea ca rafuiala cu elitele, pemtru simplul motiv ca sunt elite, incepe de cele mai multe ori bine si sfarseste, de cele mai multe ori, prost. Exemple istorice am destule.
Dupa ce ne-am lamurit cat de cat cu batjocorirea cuvintelor (cuvintele, draga Ciprian, au si ele sensibilitatile lor), ne mai ramane de limpezit pozitia lui Ciprian Siulea fata de elite, in general. Cu alte cuvinte, pozitia fata de aristocratie (de la « aristoi », cei mai buni).
[In mod normal, n-ar trebui sa repet asta. Traim, insa, intr-o societate paranoida, una in care toata lumea suspecteaza pe toata lumea, asa ca mai precizez inca o data : dezbaterea NU este despre Liga Studentilor din Strainatate, sau cum i-o fi zicand. Discutia este despre indignari prost plasate care au consecinte pe teremen lung. Discutia este despre Siulea & Comp. jucandu-se deopotriva cu unele concepte si unele cuvinte de parca ar fi margele de sticla colorata. Ei bine, nu sunt.]
Ingaduita-mi fie vorba proasta, Ciprian e precum Miorita – iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace, asa ca baga la gramada ceea ce se cuvine a fi tinut separat din rasputeri, i.e., intelesul cuvintelor. Ucide, imi pare, fara sa vrea, tocmai ceea ce intentioneaza sa salveze – omul. Dupa care nu-i mai ramane altceva de facut decat sa se scarpine-n cap intrebandu-se nedumerit : « Da’ ce-am facut rau ? » Ei bine, rau, draga Ciprian, ai plecat de la presupuneri g
