Confruntată de mai multe săptămâni cu criza datoriilor - a Greciei în particular - zona monedei unice europene a intrat parcă într-o spirală fără sfârşit. Măsurile luate luna trecută pentru a salva Grecia de la faliment nu au reuşit să calmeze spiritele, la fel nici găsirea unui acord privind ridicarea plafonului datoriei americane nu a pus capăt speculaţiilor.
Nedumeririle privind compromisul găsit de Barack Obama cu adversarii săi republicani au declanşat, prin ricoşeu, noi tensiuni din zona euro, în particular în rândul ţărilor cele mai fragile cum sunt Italia şi Spania, cele mai îndatorate după Grecia.
Trebuie spus că numai datoria Italiei e de două ori mai mare decât cele trei state salvate până acum de la faliment - Grecia, Irlanda şi Portugalia. O cedare la Roma ar ameninţa întreaga zonă euro. Italia şi Spania reprezintă 30 la sută din PIB-ul zonei euro. Se exclude posibilitatea unui plan de salvare pentru Spania şi Italia
Un factor agravant în această perioadă estivală este faptul că nimic nu este pus la punct pentru a evita o extindere. Comisia de la Bruxelles exclude orice discuţii referitoare la un plan de salvare a Italiei sau a Spaniei iar măsurile luate la summit-ul consacrat zonei euro în 21 iulie nu sunt încă puse în practică.
Fondul de stabilitate financiară creat atunci nu are decât 750 de miliarde de euro, cu o garanţie efectivă de împrumut de doar 440 de miliarde, sumă considerată insuficientă pentru a sări eventual în ajutorul Italiei sau Spaniei.
În fapt, spirala infernală în care pare că a intrat zona euro îşi are explicaţiile tot de celalată parte a Atlanticului. Criza plafonului datoriei amerciane, chiar dacă a fost provizoriu rezolvată, a arătat lumii întregi că supraîndatorarea statelor poate lovi peste tot, inclusiv în prima economie a planetei.
Analiştii şi-au adus atunci aminte că nici pe bătrânu
