Pe malul Insulei Mari, în fiecare an câţiva brăileni îşi ridică colibe şi se apucă de grădinărit printre copaci.
Cei care iau în stăpânire zona inundabilă sunt de regulă pescari şi totodată grădinari împătimiţi. Ei ridică mici colibe pe malul Dunării şi au grijă de puietul plantat.
O tradiţie, care ar putea fi lesne copiată şi în alte locuri, se perpetuează pe malul Dunării în folosul localnicilor şi al naturii. În fiecare an, odată cu venirea primăverii şi până la lăsarea brumei, pe malul Insulei Mari a Brăilei apar zone îngrădite, în care se ridică mici cocioabe de pământ. Apoi, odată cu arşiţa verii, printre puieţii de plop nu mai mari de-un stat de om, răsar roşii, castraveţi şi chiar flori, care cresc vesele în pâmântul fertilizat natural de revărsările fluviului.
Cei care iau în stăpânire zona inundabilă sunt de regulă pescari care au şi pasiunea grădinăritului. Majoritatea sunt pensionari şi spun că găsesc în această activitate un refugiu relaxant în mijlocul naturii. Sunt şi practici, lăudându-se că astfel, plecând de la bloc, reduc cheltuielile de trai pe de-o parte, iar pe de alta mai fac şi ceva zarzavaturi pentru iarnă.
Legume ecologice
Ion Maxim a lucrat ca macaragiu timp de 35 de ani la PAL, iar pensia abia îi ajunge. "Acum vreo zece am am auzit că se poate lua în pază o bucată de pământ aici. Cum mi-a plăcut apa şi pescuitul de când mă ştiu, am ajuns aici şi de atunci vin în fiecare an. Am o colibă unde stau toată vara. Îngrijesc puieţii de plop iar sub ei mai plantez câte ceva. Anul acesta am pus dovelecei şi ardei gras. S-au făcut şi vă asigur că sunt 100% ecologici", a spus Ion Maxim.
Citeşte amănunte în ediţia locală de Galaţi-Brăila a cotidianului "Adevărul" de astăzi. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din oraş, împreună cu ediţia naţională a „Adevărul" (48+16 pagini), la preţul unic de 1,9
