Cînd n-ai cap, e vai de picioare! Naționala a tot făcut gambe, în anii trecuți, prin turnee cu sau fără public, jucînd fără rost și fără orizont. Au luat România la pas, de la Piatra Neamț la Timișoara și de la Constanța la Cluj, în ideea că bucureștenii nu știu să aprecieze munca urmașilor lui Balaci, Dobrin sau Hagi. Peste tot dezamăgiri, cu suporteri veniți ca la circ, pentru a vedea 11 jucători vs. 11 bufoni. Fie că au jucat cu Luxemburg, Bosnia sau Insulele Feroe, românii au fost mereu cei care trebuiau sa amuze publicul pentru a nu primi cereri de returnare a banilor pe bilete. Și au făcut asta!
Lucrurile păreau a se schimba în 2011, "tricolorii" aveau în sfîrșit un loc căruia să-i spună "casă". Național Arena se anunța a fi pasul spre un nou început numai că, stafiile trecutului s-au arătat mai devreme decît ar fi crezut și cel mai pesimist dintre fani. Argentinienii ne-au lovit în moalele capului dar, tipic acestui ținut mioritic, singurii care au avut de suferit au fost oamenii de rînd. Mircea Sandu a afișat repede fața de om furios, s-a înroșit repede în obraji (cu sau fără ajutor bahic) și a anunțat răzbunare. A scos rapid pista Portugalia, apoi le-a oferit bani pînă și celor din Uzbekistan pentru a juca un amical cu noi. Stupoare însă, nici măcar uzbecii nu au acceptat așa că, tot Nașu a trebuit să salveze situația. Și cum cei 20 de ani de șefie peste FRF nu sînt de ici, de colo, a apelat la San Marino. Ei, cu greu, au acceptat.
Rămîne de văzut dacă vor veni cu prima echipă pentru că, meciul programat în ultimul moment, ar putea crea neplăceri. Bucătarii s-ar putea să nu poată lipsi la nu știu ce nuntă, studenții încep cursurile, vatmanii au programul încărcat iar frizerii nu au pe cine să lase în loc. Sînt șanse să jucăm cu o echipă "construită" pe fugă, luată de pe stradă, selecția urmînd să se facă prin...strigare publică! Facem haz d
