O fi căldura de vină? Într-o intervenție la postul public de radio, Traian Băsescu a aruncat la apă o nouă tură de teme și declarații mai mult sau mai puțin controversate. De la criticarea populismului unor politicieni care s-au grăbit să anunțe oareșce majorări salariale pentru bugetari, la atacuri la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu (și a papionului lui), la USL (cu amenințarea voalată că 51% nu ar fi suficient pentru a guverna România), la Andrei Pleșu (să-și mai țină gura și tastatura că, de nu, iese și el cu ceva cancanuri din perioada în care i-a fost consilier ”pe piață”).

Surpriză însă. Declarațiile lui n-au mai ținut deschiderea jurnalelor și a ziarelor (fiind ”retrogradate” pe pozițiile a 2-a, a 3-a ori la ”altele” și/sau coloana de știri). Pe ici, pe colo, a mai venit și câte o reacție de la cei vizați (dar nici măcar declarația lui Victor Ponta legată de o eventuală suspendare nu a stârnit prea mult interes). La care se adaugă câte un text (ori niciunul) pe platforme de analize și comentarii care îi tocau până recent aproape fiecare cuvințel.

Să fie vorba de saturație? De lehamite? De vacanță? Ori, pur și simplu, Traian Băsescu și-a pierdut brusc capacitatea (simțul) de a impune agenda publică? Indiferent de cauză, această situație nu poate fi decât îngijorătoare (pentru Traian Băsescu). Pentru un ”jucător” mult mai grav decât să fie atacat (oferindu-i-se posibilitatea să răspundă și să continue ”jocul” e să fie ignorat).

***

Bonus: o poezie de Kelemen Hunor, în traducerea din maghiară a lui Hans Hedrich (prietenii știu de ce )

Fără păstrăvi

Acesta e tărâmul profeților. Cu privirea

în viitor trăiesc oamenii pe aceste

meleaguri. Câți ochi, atâtea

viitoare. Pentru noi e poruncă.

Crima nu mai e rușine: e obicei.

Aici, ziua ne-o începem seara.

Băieții răi atunci sosesc.

Bătrâni prof