Corriere della Sera, Milano: După atentatele din 11 septembrie, occidentalii au cerut arabilor să adopte democraţia. Când astăzi aceştia din urmă o adoptă cu preţul vieţii, ca în Siria, europenii nu reacţionează, incapabili să gereze problemele care apar dincolo de frontierele lor, regretă fondatorul comunităţii Sant’Egidio.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Sunt cel puţin zece ani – de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 – de când le cerem musulmanilor să abordeze cu seriozitate tranziţia spre democraţie şi să respingă violenţa. Combaterea terorismului şi promovarea democraţiei au fost principalele justificări pentru intervenţia militară în Irak. În prezent, de câteva luni, lumea musulmană este agitată. Se doreşte libertatea.
Este vorba de un impuls vital al tinerei generaţii, în jurul căreia au apărut noi contexte sociale. Fiii globalizării au învins teama care paraliza societăţi întregi. În Tunisia şi în Egipt, dictatorii care se aflau la putere de mult timp au fost înlăturaţi. Este greu de spus ce viitor va avea “primăvara arabă” care pătrunde pe scena politică. Cu toate acestea, mulţi analişti occidentali se limitează doar la următoarea întrebare: vor fi sau nu favorizate mişcările islamiste?
Occidentul, între indiferenţă şi realism
Este o întrebare care evidenţiază preocupare şi lipsă de încredere faţă de posibilitatea tranziţiei democratice. Garanţiile că mişcările islamiste nu vor ajunge la putere au fost argumentul legitim al dictatorilor arabi. Dar conceptul de “islamism” a devenit unul generic. Trebuie să se facă distincţie între diferiţii actori politici musulmani, pentru că această formulă include democratici, conservatori, dar şi extremişti şi terorişti...
În Turcia (ţară care are a doua armată ca mărime din cadrul NATO), la guvernare se
