Jalnică, dar explicabilă, înverşunarea cu care Traian Băsescu (a făcut-o şi ieri, la RRA), reluat papagaliceşte de Emil Boc, se opune restituirii către salariaţi fie şi a unui procent infim din ceea ce li s-a luat cu japca acum un an. Politica bearcă, direcţionată doar spre spolierea populaţiei (nu doar a bugetarilor, ci şi a celor din mediul privat, a pensionarilor şi a defavorizaţilor), a făcut ca majoritatea covârşitoare a acesteia să aibă veniturile diminuate cu 30- 40%, în afară de scăderea puterii de cumpărare şi pe alte căi. Iar marasmul nu s-a terminat: abia urmează influenţa generală a creşterii costului gazelor, a gigacaloriei, a electricităţii, a alimentelor (vara trece...). Polarizarea societăţii e extremă. Însă, în timp ce grosul populaţiei a fost prăbuşit în sărăcie lucie, clientela de partid a guvernanţilor şi cercul de afaceri al acestora a prosperat. Nu doar prin salarii şi indemnizaţii mărite (pentru ei n-a fost criză), ci mai ales prin direcţionarea oneroasă a fondurilor şi a contractelor frauduloase cu statul.
Nu-s bani, se stropşesc Băsescu şi Boc când vine vorba de o gură de oxigen pentru cei mulţi, care n-au cum să mai facă faţă costului vieţii. Îi cred pe cei doi. Nu-s bani. Sau, de fapt, sunt prea puţini şi sunt păstraţi pentru campania electorală. Gaşca înfiptă cu rapacitate de căpuşă în vârful piramidei nu a fost şi nu e dispusă să cedeze nimic din pradă. Îi merge bine, îi merge foarte bine - citiţi declaraţiile de avere ale prea multor demnitari, politicieni şi neamuri ale lor, cu conturi îngrăşate în plină criză - şi nu se va îndepărta un pas de robinetul bugetar, fără a fi gonită de electorat sau de mişcări de masă.
Nu-l suspectez pe Traian Băsescu - care persistă în a se autodefini, neconsti- tuţional, drept “şef al sta- tului” - de rea-voinţă. Cred însă că, dincolo de ambiţia sa de a deţine adevărul absolut, e depăşit. S
