Primul deceniu după revoluţie, România n-a fost de vânzare. Din 2000 până în 2004, România s-a privatizat la foc automat, pe te miri ce şi mai nimic. Acum se văd roadele.

Poate n-aş fi repus pe tapet megaafacerea Petrom, dacă n-aş fi văzut ştirea că statul român a ajuns să datoreze companiei OMV Petrom 2,46 miliarde lei, echivalentul a aproximativ 600 milioane euro. Suma reprezintă cheltuieli de mediu, asumate prin contractul de privatizare.

Mai exact, austriecii ne cer, dezinvolt, două miliarde lei pentru închiderea sondelor şi 466 milioane lei pentru obligaţiile de mediu de la Doljchim. Sondele abandonate şi scoase din funcţiune şi obligaţiile de mediu de la Doljchim se referă la "activităţi de explorare şi producţie efectuate îna intea privatizării din 2004". Contractul de privatizare prevede ca OMV să recupereze cheltuielile de la statul român. "Buni" negociatori şi consultanţi a avut România, cât timp vom returna austriecilor pe obligaţii de mediu banii pe care i-am luat de la ei din privatizare. Plus cu minus înseamnă zero pentru statul român.

Guvernul Năstase a ales pentru privatizarea Petrom soluţia vânzării unui pachet de acţiuni dublate de majorarea capitalului social. Astfel, OMV a plătit statului român pentru 33,34% din acţiunile Petrom suma de 669 milioane euro. Ulterior, a majorat capitalul social cu încă 830,6 milioane euro, bani care n-au mai intrat în buzunarul statului, ci în zestrea firmei austriece. OMV a ajuns astfel să deţină 51% din acţiuni, iar valoarea Petrom a depăşit 1,5 miliarde euro. Prin acelaşi contract, statul român a concesionat firmei austriece şi rezervele de petrol şi gaze pentru o perioadă de 35 de ani.

Din analizele ulterioare ale experţilor în rezerve de petrol a reieşit că preţul real al Petrom era dublu, adică 3 miliarde euro, şi nu 1,5 miliarde cât a plătit OMV. Implicit, că pre