- Istoric - nr. 837 / 3 August, 2011 Mare-i voia ta, Doamne! Fiecaruia, cand se naste, ii este scris ce are de patimit. Si cele bune, si cele rele. Iarna lui 1941. O iarna mohorata, cetoasa, neprietenoasa cu omul, dar si omul cu ea. A venit mama si m-a desteptat din somn, spunandu-mi sa ma imbrac, ca, peste o ora, garnitura pleaca din Pitesti la Chisinau. Si de acolo la Odesa. Erau opt vagoane cu acoperisul vopsit alb, cu o cruce mare, rosie la mijloc. Fiecare vagon, in loc de banci, avea montate paturi suprapuse. Fiecare cu paturi si cu cearceaf alb. Asa am mers o zi si o noapte. Cu cat ne apropiam de Prut, alarmele sunau mai des. In sfarsit, marti-dimineata am sosit la Chisinau. Era o ceata densa, se vedeau doar bucati din cladiri. Era un miros inecacios de fum. Comandantul garniturii a dat ordin militarilor sa nu lase civilii sa se apropie, fiind zona de razboi. Bagajele pe care le aveam le-am pus intr-un furgon tras de doi caluti. Incadrati in spatele furgonului, personalul il urma. Din loc in loc, inconjuram mormane de moloz si caramizi, de tunuri si tanchete arse. O cladire, jumatate daramata, probabil fosta posta, era plina cu scrisori, multe stampile si ilustrate. Mama purta uniforma cu banderola cu cruce rosie pe brat. Comandantului ii raspundea cu: "Ordonati!”. Comandantul era doctor chirurg, iar mama asistenta si mai erau inca sapte infirmieri. Spitalul improvizat avea 30 de paturi, folosite cand venea garnitura cu raniti de la Odesa. Spitalul, de fapt, era un triaj. Si pentru interventii urgente. Restul plecau in tara. Eu eram mereu dupa mama si ma interesa tot ce face. Acest lucru, domnului doctor a inceput sa-i placa. In acea saptamana a sosit garnitura cu raniti. Si a inceput adevarata munca. O vedeam pe mama o data pe zi. Au inceput vaietele de durere ale ranitilor. Noi, cei trei copii, pana seara tarziu, faceam fase pentru a doua zi, necesare pentru