Întâlnirea cu Petrache Lupu, făcătorul de minuni de la Maglavit, i-a marcat întreaga copilărie. În 1982, Sfântul îl binecuvânta şi îi prorocea destinul.

A fost atras dintotdeauna de biserică, obişnuind să participe la slujbe încă din copilărie. Din păcate, vremurile nu prea îi permiteau să-şi asculte inima aşa cum îşi dorea, însă mintea, de atunci, a micuţului Cristi Târtea găsea mereu soluţii.

Pleca de-acasă pe furiş şi asculta liturghiile pe la uşile bisericilor. „În fiecare duminică frecventam biserica, cu toate că părinţii nu prea mă lăsau.

Era în perioada comunistă, în familie erau nişte oameni infiltraţi în structurile comuniste şi sigur că le era frică să nu aibă greutăţi din cauza mea.

Aşa că mă furişam, iar când ştiam că sunt urmărit, stăteam pe la uşă şi ascultam slujba”, îşi aminteşte preotul.

Avea vreo 15 ani când a auzit pentru prima oară de miracolele de la Maglavit. Şi-a dorit să-l cunoască, în carne şi oase, pe Sfântul Petrache Lupu, aşa că şi-a luat câţiva prieteni din cartier şi a plecat la drum.

„Ne-am urcat pe bicicletă şi ne-am dus acolo. Am coborât în pădure, am văzut ceea ce rămăsese din mănăstire, am rămas uimiţi şi marcaţi de profeţiile şi de cuvintele biblice care erau scrise cu negru pe stâlpii de beton ai acelei biserici.

Erau mesaje biblice care te îndemnau la curaj, la bărbaţie, la credinţă”, rememorează acele clipe preotul Cristian Târtea.

Mesajele divine i-au călăuzit paşii

A urcat apoi în sat, pentru a-l întâlni pe Sfântul care avea să-i prorocească destinul. „Bătrânul stătea pe un pat de scânduri, pe o saltea de paie pe care era întins un cojoc de blană cum aveau ciobanii, iar pe pereţii camerei, avea planul mănăstirii Maglavit, erau numai icoane, sfinţi.

Sigur că i-am cerut să ne povestească cum a fost când l-a văzut Dumnezeu. No