A luptat în ambele războaie mondiale. În Primul Război Mondial a fost loial până la capăt statului austro-ungar. În cel de-al Doilea Război Mondial, a fost loial statului român. A fost însă înainte de toate un profesionist al armelor. Ofiţer de excepţie, cu o riguroasă şi solidă formaţie şi pregătire militară, generalul de corp de armată Hugo Schwab – originar din Reghin – a demonstrat competenţă, dăruire şi sacrificiu de sine. Un adevărat militar profesionist, dar şi un caz aparte, tragic şi demn, un adevărat model peste timp.

A preferat moartea

Născut la Reghin, în 1887, Hugo Schwab, tânăr ofiţer de carieră în armata austro-ungară, a căzut prizonier la ruşi, pe frontul din Galiţia, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918 s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia, după Pacea de la Brest-Litowsk. Sfârşitul războiului l-a găsit căpitan în rezervă, dar a fost reintegrat la cerere, în 1919, în armata română. Până în anul 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureş, iar ulterior a comandat diferite subunităţi şi unităţi la Turda şi Alba-Iulia. În 1931 – timp de un an – s-a aflat din nou la Târgu-Mureş, în cadrul corpului de comandă şi stat major al Regimentului 82 infanterie. Colonel din 1928, Hugo Schwab a fost avansat general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu general de divizie. În anul 1941 a început participarea sa, la campania din Rusia, cu Divizia 9 infanterie. Pe data de 24 august 1944, la o zi după întoarcerea armelor împotriva Germaniei şi trecerea armatei române de partea aliaţilor, Hugo Schwab se afla la comanda Corpului 7 Munte al cărui punct de comandă se afla la mânăstirea Văratec. Conştient de faptul că datorită originii sale germane va fi luat prizonier de ruşi – mai târziu s-a aflat că era trecut de ruşi pe lista criminalilor de război – general