În agricultura românească sunt 78,8 milioane de păsări, din care 48,3 milioane sunt în ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă ale persoanelor fizice. Astfel, fiecare dintre cele 3,8 milioane de persoane fizice din agricultura românească are în medie 12 păsări în curte.
Restul de 30,5 milioane de păsări sunt exploatate în ferme industriale, potrivit datelor din Recensământul General Agricol 2010, o cercetare care nu s-a mai făcut din 2002.
Astfel, mai mult de jumătate din găinile, raţele sau curcanii din România sunt crescuţi în curţile micilor fermieri, iar la nivelul opiniei publice persistă ideea că produsele agroalimentare ce provin din fermele de subzistenţă fac parte din agricultura ecologică. Aşa a apărut ideea că România ar avea un atu pe acest segment. Specialiştii spun însă că între agricultura ecologică şi cea tradiţională nu poate fi pus semnul egal.
La şedinţa deschisă de redacţie ZF Expert de săptămână trecută cu tema "Cum poate contribui agricultura la revenirea economiei româneşti" s-a dezbătut şi problema diferenţelor dintre produsele agroalimentare ce provin din fermele industriale şi cele din agricultura tradiţională.
Profesorul universitar Gabriel Popescu de la Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului din cadrul ASE Bucureşti a explicat că sistemele de producţie ecologice sunt diferite atât de cele industriale, cât şi de cele tradiţionale în sensul că agricultura ecologică implică un sistem de management al producţiei complex - condiţie neîndeplinită în gospodăriile tradiţionale.
La rândul său, Sorin Minea, proprietar al producătorului de mezeluri Angst, cu afaceri de 47 de milioane de euro pe piaţa locală, a spus că între ouăle de ţară şi cele produse industrial nu este nicio diferenţă, impresia că primele ar fi mai bune fiind de ordin psihologic.
ZF a postat ieri pe zf.ro un arti