„Regret enorm că nu am apucat să joc pe „Naţional Arena". Poate că se va organiza un meci cu foştii componenţi ai Generaţiei de Aur. Personal, aş veni şi mâine să joc", a spus Dan Petrescu, impresionat de stadionul ridicat pe locul fostului „23 August".
În glasul acestui aliaj rarisim de jucător uriaş + antrenor performant se simte tristeţea de a fi părăsit gazonul fără un meci de retragere cu zeci de mii de oameni în tribune. Ştie că merita asta, dar n-a fost să fie. Iar în situaţia lui se află cateva duzini de fotbalişti extraordinari ai unei echipe unice: Gică Popescu, Dan Petrescu, Lăcătuş, Belodedici, Răducioiu, Dorinel Munteanu, Lupescu, Sabău, Balint, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, Gâlcă, Stelea, Prunea, Lung, Selymes, Filipescu, Prodan, Mihali, Doboş, Ciobotariu, Andone, Rotariu, Viorel Moldovan, plus regretatul Mişa Klein... Singurul care a avut parte de o retragere memorabilă a fost Gică Hagi, liderul acelei echipe după care oftăm deja.
Deşi lipsite de frondă, vorbele lui Dan Petrescu sunt strigătul de revoltă al unei generaţii admirabile, căreia Federaţia Română de Fotbal n-a reuşit, de-a lungul unui deceniu, să-i organizeze o gală de retragere, cu mulţumiri, diplome, aplauze şi lacrimi de „la revedere". Este ca şi cum nişte veterani de război, supravieţuitori ai fronturilor şi eroi ai tranşeelor, ar fi repatriaţi pe ascuns, fără festivităţi şi fără un cuvânt de mulţumire, ca şi cum ne-ar fi ruşine cu ei.
Dar cum niciodată nu e prea târziu, ideea unei mari sărbători a Generaţiei de Aur a fost preluată de Gică Popescu, antreprenorul cerebral al acelei echipe magice. Acesta s-a şi pus în mişcare, plănuind ca evenimentul să aibă loc în luna octombrie. Evident, pe noua „Naţional Arena", cea care l-a sedus pe Dan Petrescu înainte de inaugurare. Cunoscând seriozitatea lui Gică Popescu şi a echipei sale, nu încape îndoială: va fi o se
