Ma simt un robot de ceva vreme. Sunt un robot. Degetele-mi sunt atasate de tastele unui laptop. CMS-ul imi este a doua casa. Ba nu, gresesc, prima. Petrec mai multe ore in admin decat in garsoniera mea minuscula. Google imi este sef si imi corecteaza aproape orice greseala de documentare.
Sunt un robot, imi dau seama, cand ma gandesc la anii in care cautam informatii prin birorui, cand beam zeci de cafele cu oameni pe care nu ii simpatizam neaparat, doar pentru a afla un subiect.
Sunt robot, cred, de vreme ce important acum e cine da primul stirea, nu cat de bine documentata e. Nici nu mai conteaza de fapt cine o documenteaza. Dai cu citat! Preiei! Exclusivitatea s-a denaturat, iar breaking news-ul e banalul transformat in minune.
In timp ce stirile zilelor noastre isi altereaza sensul si ne descompun meseria, noi, jurnalistii, am putea fi foarte bine inlocuiti de niste roboti adevarati. Da, credeti-ma, spre asta ne indreptam. Si poate e mai bine asa. E posibil ca ei sa-si faca treaba mai bine. Nu s-ar abate de la reguli. Asta, desigur, fara a crede, idilic, ca jurnalismul e obiectiv, impartial. Pentru ca nu e asa (vezi Teoria Gatekeeping).
Ei bine, presupunand ca pana si robotii ar lua in calcul gradul de subiectivism al unui reporter, care trece informatiile prin propriul filtru de idei, preconceptii, educatie si cunostinte – sunt de acord ca eu, robotul, sa fiu inlocuita cu un robot adevarat, cu un soft, daca vreti, de editat stiri. Poate in acest fel as/am avea timp si de povesti. Sa ridice mana cine e de acord cu mine!
Inainte de a va alatura sau nu demersului meu, va spun ca un astfel de robot exista deja. Se numeste Narrative Science. A fost inventat in 2010, in cadrul unui proiect de cercetare, la Universitatea Northwestern din Illinois, SUA. Acum, inventatorii detin o firma care ofera stiri generate de un soft, in care se intro
