Licitaţiile de vară sunt pe ultima sută de metri. Trei din Casele bucureştene au intrat deja în vacanţă, în 3, 17 şi 26 iulie. Tabloul ultimelor vânzări, de mâine, 4 august, va reflecta nu numai forţa financiară a investitorilor, ci şi gusturile acestora; puterea de cumpărare a colecţionarilor, într-o societate în care comerţul cu artă şi-a redimensionat strategiile în ultimele două decenii. Se pune, însă, întrebarea firească "ce anume primează în tot acest spectacol - amestec de încântare vizuală şi de preocupare pentru ziua de mâine?".

Cert este că, în acest timp, arta s-a apropiat mai mult de sufletul oamenilor cu bani, pentru care interesul tezaurizării valorilor a intrat într-un crescendo vizibil. Numai că, la bursa de artă, se vehiculează lucrări semnate de câteva nume mari ale artei româneşti de patrimoniu: Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Ressu, Dărăscu, Petraşcu, Ţuculescu, Baba, Ciucurencu… Cu excepţia acestor nume, în general, "bătălia" este mai mult pentru nume şi mai puţin pentru măiestria artistică. Lipsa de informaţie culturală lasă urme adânci în comerţul liber cu artă, atât în cazul celei clasicizate, cât şi al celei contemporane, aceasta din urmă fiind încă văduvită de cumpărători. Iar achiziţiile respectă sau ignoră, după cum s-a văzut, regula "creşterii şi descreşterii interesului" faţă de acest domeniu, de multe ori în total acord cu fluctuaţia preţurilor la produsele alimentare, la energie, petrol etc. etc. Altfel spus, la noi, viaţa face preţurile… Aşa se pierd multe valori, pe care ministerul de resort fie nu le observă, fie nu doreşte să le ia în calcul. Perdante sunt muzeele şi generaţiile care vor veni, în condiţiile în care o naţiune este definită şi prin contribuţia sa culturală la prestigiul culturii universale. Dar la noi, din păcate, încă e ceaţă… Din lipsă de bani, marile muzee ale ţării nu reuşesc să iniţi