Fotbal, Europa, România, Liga 1 și....cam atît. Rămînem, ușor ușor, cu numele unui campionat, fără a mai avea altceva cu care să fim, măcar, pe linia de plutire. Asemeni unei ambarcațiuni, prinsă în mijlocul furtunii, ne balansam fără putere, așteptînd valul cel mare sau soarele care să răzbească dintre nori. Jucătorii străini vin și pleacă, cu gîndul numai la bani și fără a avea măcar un strop de recunoștință către sportul cu balonul rotund. Naționala mare a devenit minusculă, juniorii prind un CE doar atunci cînd sînt gazde. Pînă cînd o mai ținem așa?
La finalul fiecărui campionat primii clasați se bucură că au prins loc de "Europa" iar cînd se văd jucînd pe acolo își dau cu stîngul în dreptul și se bucură că au mai adunat niste bancnote în buzunar. Echipele de tradiție dispar, una cîte una, prin Ligă sau prin Europa League luîndu-le locul echipele municipale. Timișoarenii, oltenii sau arădenii se zbat prin ligile inferioare în timp ce formații ca Urziceniul, Mediașul sau Galațiul joacă cu granzi de prin Spania, Anglia, Italia sau Germania. Mai mult decît atît, în locul formațiilor care au reprezentat zeci de ani fotbalul românesc, au apărut pe prima scenă echipe din Chiajna, Mioveni sau Târgu Mureș, a căror pepinieră este formată exclusiv din "bătrînii" care nu au mai avut loc pe la alte divizionare.
Așa că, în aceste vremuri dure, am ajuns să așteptăm verdictul final în cazul Craiovei și să urmărim derby-ul Poli Timișoara-UTA Arad jucat la matineu. În 2008 am fost încîntați ultima dată de acest duel pe care, doar suporterii îl mai pot ține în viață. După mai bine de 60 de ani de istorie, această partidă reflectă foarte bine tot sportul românesc: doar cu trecut, fără viitor!
Cum și de ce s-a ajuns pînă aici?
Fotbal, Europa, România, Liga 1 și....cam atît. Rămînem, ușor ușor, cu numele unui campionat, fără a mai avea altceva cu c