Plouă cu tunete şi fulgere. O perdea densă de apă se prelinge pe tulpinile albe ale mestecenilor, rînduiţi milităreşte în jurul rîului. Ai zice că e o furtună de vară care răcoreşte aerul încins de iulie, dar nu e. Ploaia din spectacolul lui Kordonsky are ceva ameninţător în ea, te face să te zgribuleşti. Îţi îngheaţă sufletul.

De aproape trei luni, Yuri Kordonsky lucrează la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu la adaptarea scenică a unui roman al lui Tadeusz Konwicki, Cronica incidentelor unei iubiri (1974). Este a patra dramatizare pe care regizorul rus o face în România, după Inimă de cîine, Crimă şi pedeapsă şi Îngropaţi-mă pe după plintă. Romanul lui Konwicki este o poveste de dragoste adolescentină în stilul Romeo şi Julieta, care serveşte ca pretext pentru un discurs critico-melancolic asupra perioadei ce precede cel de-al doilea război mondial. Textul este poetic şi dezvoltă o întreagă filosofie a istoriei. Viitorul cataclism planetar pluteşte în aer, semnele lui misterioase se simt tulburător, dar oamenii percep doar neliniştea, aerul electrizat de dinaintea furtunii, fără a înţelege ce se întîmplă. Această nelinişte necunoscută, acest amestec de inocenţă şi viciu, febrilitatea sexuală, nerăbdarea în a rupe tiparele rigide ale lumii care nu-şi mai ajungea sieşi, o stare complexă de lucruri de dinainte de război constituie, în fapt, spectacolul, lui Kordonsky.

DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăÎn 1939, pe lîngă domnia conservatorismului social, acea standardizare mai mult sau mai puţin ipocrită a relaţiilor interumane care a permis amploarea curentului antisemit, exista şi un revers, o boemie eliberatoare de vicii, aflată în proces de degradare. Spectacolul conţine ambele formule, rigiditatea convenienţelor sociale