Pe 23 iulie 2010, Guvernul aproba proiectul Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, botezat drept "Legea micii reforme în justiţie". "Nu vom mai avea termene în instanţă din trei în trei luni, ci dimpotrivă, chiar în aceeaşi săptămână putem avea două sau trei termene", explica încrezător premierul Emil Boc. Teoretic sună bine, însă lentoarea actelor de justiţie se poate observa în multe cazuri cu procese tergiversate ani întregi.
Lipsa fondurilor – atunci când vine vorba despre efectuarea unor expertize tehnice –, lipsa personalului, birocraţia din sistem nu fac decât să blocheze şi uneori să întârzie finalitatea actului de justiţie. Statisticile înregistrate în 2010 sunt "grăitoare". Astfel, anul trecut, au fost soluţionate 2.003 cauze privind uciderea din culpă pe drumurile publice, dintre care doar 726 au fost trimise în judecată, la 438 de cazuri fiind dispusă scoaterea de sub urmărirea penală.
"La un accident rutier cu victime (răniţi grav), poliţia instrumentează cazul. Procurorul dispune apoi asupra dreptului persoanei respective de a conduce, asupra probelor pe care le are în dosar, el face propunerea de trimitere în judecată. În cazul unui accident mortal, poliţia face cercetarea sub îndrumarea unui procuror. Însă, judecătorul este cel care analizează dacă respectiva persoană reprezintă sau nu pericol social. La o alcoolemie de 2,7 la mie poţi spune că nu reprezintă pericol social?! O judecătoare a considerat că nu reprezintă! Este nevoie să moară cineva într-un accident rutier ca să demonstreze că a existat faptă cu pericol public?", a declarat Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Rutiere, pentru Jurnalul Naţional.
Nu mai e un secret pentru nimeni că beizadelele fac legea pe şosele. Maşini puternice, consum de alcool, viteză mult pest
