Aş vrea să cred că marţi seara, la B1 TV, pe preşedintele Băsescu l-a luat gura pe dinainte, iar o reporteriţă topită de admiraţie n-a fost în stare să-i atragă atenţia că derapează rău de tot de la principiile elementare ale democraţiei, ale statului de drept. Să încercăm să-i traducem declaraţia, deşi s-a pronunţat destul de limpede. Traian Băsescu a lăsat să se înţeleagă că, pentru el, alegerile parlamentare din 2012 sunt ca şi cum s-au şi consumat ori chiar nu vor exista. A spus-o clar că nici nu se gândeşte să încredinţeze formarea unui nou guvern Opoziţiei, fie şi dacă aceasta (în speţă, USL, înscrisă la Tribunal ca alinaţă politică, electorală) ar câştiga alegerile chiar şi cu 70%, iar PDL ar aduna doar câteva procente amărâte.

Printr-o speculaţie şmecherească, Băsescu e hotărât să-şi menţină la putere creaţia (sau creatura, termenul pare mai potrivit) reprezentată de actuala Coaliţie. Invocă astfel abuziv Art. 103 din Constituţie care, potrivit părerii sale, i-ar permite să nu încredinţeze mandatul USL (care nu-i un “partid”, ci o aliaţă, chiar dacă electoratul ar vota-o covârşitor, peste 50%, şi l-ar desemna premier pe reprezentantul unui PDL care ar avea eventual abia 10-15%). Interpretarea abuzivă e evidentă. Dincolo de negarea valenţei unei uniuni politice şi electorale legal constituite, Băsescu se face a uita că, în 2004, a încredinţat mandatul unei alianţe electorale - DA - care era însă “a sa”.

Citind pe sărite şi în cheie proprie Constituţia, preşedintele ignoră că aceeaşi Lege fundamentală mai prevede şi că, în România, suveranitatea şi puterea de a decide destinele ţării aparţin poporului român, care şi le exprimă prin vot, la alegeri. A anunţa disponibilitatea de a călca în picioare voinţa electoratului, de a sfida rezultatele alegerilor pute de la o poştă a tendinţă dictatorială. Iar o dictatură care încearcă să se ascundă în spate