- Editorial - nr. 838 / 4 August, 2011 Ca romani avem cu ce ne lauda mai mult decat altii. Istoria noastra pe aceste meleaguri nu este de azi de ieri, ea numara milenii, si pare a nu avea un inceput. Cu peste doua mii de ani in urma, centrul si sud-estul Europei era dominat de stramosii nostri, grecii fiind singurii cu care imparteam Peninsula Balcanica in partea ei de sud si insulara. In rest, geto-daci-traci si iliri. Limba acestora se vorbea de la portile Vienei pana la tarmul Marii Adriatice si Marii Negre. Stramosii nostri, deci, erau omniprezenti pe teritoriile Austriei, Ungariei, Romaniei, Albaniei, ale fostei Jugoslavii si in nordul Greciei. Ca am fost cineva la vremea aceea, sta marturie regatul lui Burebista (70-44 i.e.n.), care cuprindea cam tot ceea ce am enumerat, la nord si la sud de Dunare, cu exceptia teritoriilor de azi ale Albaniei, Bosniei, Muntenegru si Croatiei, ocupate deja de romani, cu doua secole i.Ch., apoi regatul lui Decebal (87-106), la un secol si jumatate distanta, cei drept mai mic decat al primului, avandu-se in vedere ca ocupatia romana inaintase pana la Dunare si mai mult in zona mijlocie a acesteia: Slovenia, Austria, o parte a Panoniei de sud. Ca am fost si puternici o dovedeste faptul ca romanii, ajunsi cu secole inainte pe teritoriile Frantei, Germaniei, Britaniei, fara a mai vorbi de Peninsula Iberica, adica de Spania si Portugalia, n-au reusit sa cucereasca Dacia decat foarte tarziu, in anii 105-106 ai erei noastre, in urma a doua razboaie crancene, Dacia fiind si ultima lor expansiune. Si pentru ca n-a fost aici vorba de vreun chilipir, ci de o victorie cu adevarat istorica, ca marturie peste vreme a importantei succesului in lupta cu geto-dacii, victoriosul imparat Traian a lasat posteritatii celebra "Columna Traiana”, zidita in mijlocul anticii Rome, la scurt timp dupa eveniment. Un monument ce ne face mare cinste noua, ur