Spania e singura ţară din fotbal campioană continentală en-titre la trei categorii de vîrstă succesive. Viitorul campioanei mondiale nu e periclitat
Acum ceva vreme circula prin o fotbal o zicală cum că sportul acesta era unul practicat de 11 oameni contra alţi 11 în care mereu cîştigau nemţii. Bazată mai degrabă pe calitaţile fizice şi psihice ale nemţilor decît pe rezultatele propriu-zise, zicerea i-a fost atribuită lui Gary Lineker, care ar fi rostit-o în faţa unui microfon, într-un studio de televiziune.
Anii au trecut, zicala continua să circule, cu din ce în ce mai puţine argumente. Astăzi ea ar putea fi fără probleme înlocuită. Nu toată, ci doar naţiunea despre care se făcea vorbire. Acum, în fotbal nu mai cîştigă nemţii, acum cîştigă spaniolii. Pe unde se duc cîştigă, mai nou, treaba s-a extins şi la fotbal fete.
La Bucureşti a fost ultima ispravă. Pardon, nu la Bucureşti, ci la Chiajna, căci aşa ştim noi să onorăm o competiţie continentală ce ni se atribuie, fie ea şi de juniori, trimiţînd-o în comune, că să se poată mîndri primarii, la viitoarele alegeri, cu diplomele de la UEFA (ca o comparaţie, finala mondialului sub 17 ani s-a jucat pe “Azteca” din Ciudad de Mexico, finala Europeanului la aceeaşi categorie de vîrstă la Novi Sad, pe un stadion de 20.000 de locuri, iar finala Mondialului feminin la Frankfurt, cu 55.000 de spectatori). Să revenim însă la Spania.
Spania e, în acest moment, campioană mondială şi europeană de seniori, europeană de tineret şi europeană la sub 19 ani. Domină fotbalul planetar cum puţine alte naţiuni au mai făcut-o. Adăugaţi pe FC Barcelona, cîştigătoarea Ligii, şi pe Real Madrid, clubul numărul unu ca buget, pregătit să facturezez 490 de milioane de euro pe sezonul care abia a început.
Destui pun performanţele pe seama unei politici fiscale extrem de permisive faţă de sport. Chiar populiste,
