"Are balta peşte!!" Suntem obişnuiţi să auzim această sintagmă echivalentă bogăţiei. Hai să încercăm să o transpunem, la propriu, situaţiei din Delta Dunării. Oricine are o legătură cu Delta Dunării realizează că resursele naturale sunt în cădere liberă. Întrebaţi orice pescar sportiv, care are în mod natural tendinţa de a exagera în privinţa capturilor, şi vă va spune că în recenta excursie în Delta Dunării "n-a prea tras".
Localnicii, pescari din tată în fiu, regăsesc doar în amintiri vremurile bune în care bărcile lor erau pline de peşte. Cine a mai pescuit în Delta Dunării şalău mare, crap sălbatic la peste 5 kg, exemplare uriaşe de somn? Motivele pentru care resursele piscicole ale Deltei sunt pe cale de a se epuiza sunt complexe. La această situaţie a contribuit în primul rând reducerea zonelor de reproducere naturală a peştelui prin îndiguirea unor mari suprafeţe atât din Deltă, cât şi din Lunca Dunării în perioada în care regimul comunist dorea transformarea Deltei în sursă de produse agricole. Apoi a urmat poluarea accentuată a Dunării, construirea barajelor de pe Dunăre şi, nu în ultimul rând suprapescuitul.
"Suprapescuit sună ştiinţific. În realitate este o noţiune extrem de simplă. Este vorba despre pescuitul fără nici un control din anii de după 1989, căci eram liberi, nu-i aşa şi nimeni nu avea curajul să încerce să pună ordine în "democraţia abuzivă" din Delta Dunării. Tot suprapescuit înseamnă şi braconajul sălbatic, cu toate formele sale (cu plase monofilament, importate din China şi Turcia sub denumirea inofensivă de "plase ornamentale" sau, mai grav, cu aparate sofisticate alimentate cu curent electric care omoară tot în raza lor de acţiune)", ne-a declarat Virgil Munteanu, vicepreşedintele Asociaţiei Mişcarea de Rezistenţă. Munteanu este familiarizat cu situaţia din Delta Dunării deoarece a fost guvernator al
