Nouăsprezece miniştri s-au perindat pe la Ministerul Sănătăţii din 1990 până în prezent, scandalurile iscate în jurul unora dintre ei lăsându-se cu „extirpări".

Cazul Mircea Beuran, şef la Sănătate în 2003, din iunie până în octombrie, a fost „de răsunet", date fiind acuzaţia gravă adusă ministrului: plagiat. Scânteile au ieşit la trei ani după ce obţinuse titlul de conferenţiar universitar, pentru acordarea căruia a contat şi „meritul" ministrului Sănătăţii de atunci de a plagia două ghiduri medicale franceze.

După ce, timp de şase săptămâni din cele patru luni de mandat, s-a declarat nevinovat şi gata să meargă până la capăt pentru a-şi salva imaginea, Beuran a anunţat că demisionează, lâsând să se înţeleagă că, de fapt, se sacrifică pentru ca Guvernul Năstase, din care făcea parte, să nu fie afectat. În urma scandalului, Beuran s-a ales şi cu contractul de muncă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" desfăcut. Ulterior, el a câştigat procesul cu universitatea şi a fost încadrat în muncă. I-a fost confirmat şi titlul de conferenţiar universitar.

În acest caz a fost implicată şi Daniela Bartoş, cea care a deţinut portofoliul Sănătăţii, din 2000 până la venirea lui Beuran. Ea cerut să îi fie retras titlul de conferenţiar universitar după colaborarea cu acuzatul de plagiat.

Două luni a rezistat ca ministru în guvernarea Radu Vasile şi Francisc Baranyi(UDMR). Numit în aprilie 1998 la Sănătate, el a plecat în iunie, fiind revocat din funcţie de preşedintele Emil Constantinescu, pentru că ar fi colaborat cu Securitatea.

Contestat a fost şi mandatul liberalului Mircea Cinteză, şef la Sănătate din decembrie 2004 până în august 2005, când a fost schimbat la prima remaniere a Guvernului Tăriceanu cu Eugen Nicolăescu. Principalul reproş care i s-a adus lui Cinteză a fost legat de modul în care a gestionat criza medicamentelor.