“Personalitatea noastra sociala este o creatie a gandirii celorlalti. Pana si actul atat de simplu pe care il numim a “vedea o persoana pe care o cunoastem” este, in parte, un act intelectual. Noi umplem aparenta fizica a fiintei pe care o vedem cu toate notiunile pe care le avem despre ea, in in aspectul total pe care ni-l reprezentam, aceste notiuni constituie, desigur, partea cea mai importanta”.

M-a “lovit” naturaletea acestui adevar enuntat cu ani in urma de Proust. Aparentele intregului nostru se rasfrang de fapt in perceptia celor din jur.

Vrem sa fim buni, frumosi, bogati, inteligenti ca cei din jur sa ne aprecieze, admire si invidieze. Uneori depindem prea mult de “gura lumii” incat uitam cine suntem noi de fapt. De aceea relatiile ajung de cele mai multe ori intr-un punct mort, pentru ca, involuntar, ne straduim sa reflectam idealul pe care ni-l impune. Si asa pierdem naturaletea, farmecul si prospetimea.

E nevoie de acel echilibru, de apreciere sincera din partea celuilalt, dar si de constienta faptului ca e in ordine sa avem si o personalitate sociala ca sa ne protejam eul.

Pentru ca Bruckner spune ca “dragostea inseamna evident doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere”.

Articol publicat si pe Stirile lui Urs Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

“Personalitatea noastra sociala este o creatie a gandirii celorlalti. Pana si actul atat de simplu pe care il numim a “vedea o persoana pe care o cunoastem” este, in parte, un act intelectual. Noi umplem aparenta fizica a fiintei pe care o vedem cu toate notiunile pe care le avem despre ea, in in aspectul total pe care ni-l reprezentam, aceste notiuni constituie, desigur, partea cea mai importanta”.

M-a “lovit” naturaletea acestui adevar enuntat cu ani in urma de Proust. Aparentele intregului nostru se rasfrang de fapt in perceptia celor din jur. @N