De cinci ori mai mare decât cea de la Paris din anul 1867 şi de 12 mai mare decât cea de la Londra din 1863, Expoziţia mondială de la Viena din anul 1873 a fost organizată din dispoziţia împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph. Din însărcinarea împăratului, baronul Schwarz Senborn a fost cel care s-a ocupat cu conceperea şi organizarea în cele mai mici detalii, a marii Expoziţii mondiale. La final, ea s-a dovedit a fi un mare succes fiind vizitată de peste 2.000.000 de persoane şi de foarte multe capete încoronate ale Europei. Participarea mureşenilor a fost una remarcabilă.

O organizare tipic germană

Recunoscut pentru capacitatea sa de organizare, meticulosul baron Senborn a deschis încă cu un an înainte de expoziţie un birou de organizare şi popularizare în Prater. Pentru a face cunoscută ideea acestei expoziţii şi pentru o cât mai mare participare cu exponate, ea a fost anunţată în toate publicaţiile timpului de pe întreg teritoriul imperiului şi totodată s-a comunicat această intenţie şi guvernatorilor locali pentru ca, la rândul lor, să popularizeze evenimentul în rândul funcţionarilor imperiali care aveau datoria de a răspândi mesajul celor cu care ei veneau în contact. Împărţită pe 26 de grupe şi pe categorii de exponate, expoziţia a fost concepută a se desfăşura în Prater. În oraşele Braşov, Sibiu, Târ¬gu-Mureş şi Cluj au fost înfiinţate co¬mitete locale de înscriere pentru organiza¬rea participării la Expoziţia de la Viena. Trans¬portul până la Viena şi înapoi a exponatelor urma să se facă pe cheltuiala comitetelor locale, expozanţii individuali trebuind doar să plătească o taxă ce urma să acopere costul locului de expunere, taxa pentru vitrine, pentru instalarea şi îm¬podobirea acestora, precum şi costul confecţionării afişului. Vizitarea expoziţiei era gratuită.

Părerile românilor, împărţite

Un juriu urma să acorde meda