A mai fost o tăiere de panglică. Cu comunicat pompos de presă, program guvernamental şi vizită oficială stabilită riguros pentru fiecare pas. La aşa însemnătate, cu aşa desfăşurare de forţe, erai aproape mândru că eşti contemporan al măreţei zile.

Evenimentul ultimului weekend de iulie a fost, fără îndoială, inaugurarea unui tronson de pe Autostrada Soarelui, pe porţiunea Medgidia-Constanţa. Tehnic, Cabinetul Boc anunţase evenimentul drept o prezentare a stadiului lucrărilor, dar o asemenea ocazie nu avea cum să nu fi e exploatată populist şi electoral. A dat fuga, în zi de vineri, lăsându-şi baltă importantele treburi de la Guvern, ditamai premierul, cu ministru al Transporturilor cu tot. Momentul era atât de festiv, ziua aşa însorită şi bucuria într-atât de mobilizatoare, încât eu, cetăţeanul, eram gata să le acord punctul din oficiu pentru lucrarea încropită cu chiu-cu vai. Pe autostrada imaginaţiei mele prinsesem deja viteză şi visam la drumuri pe care să le străbaţi de plăcere, pe distanţe pe care nici nu simţi când le-ai parcurs. Dar a vorbit Boc scârţâind puternic din direcţie: „Am inaugurat acest tronson de autostradă chiar şi în timp de criză. Spre deosebire de guvernul PNL, care n-a inaugurat mai nimic“. Frână bruscă şi ieşire în decor. Unde mă credeam? Dacă tot a numărat centimetrii de autostradă, premierul ar fi trebuit să facă un bilanţ al tuturor mandatelor de la Transporturi – unde PDL este campion - începând cu Întâiul ministru Traian Băsescu. Ca şofer, constănţean sau turist, voiam termene de execuţie, date concrete de fi analizare, planuri realizabile şi proiecte puse în practică. Şi nu în ultimul rând, voiam scuze obligatorii pentru penibilul situaţiei: a îmbătrânit o ţară aşteptând realizarea unui drum început de Ceauşescu. Şi nici acela complet. Ca într-un banc de la Radio Erevan, „inaugurarea tronsonului de autostradă Medgidia - Constanţa“