Tastează cu furie şi un rânjet îi apare în colţul gurii. După câteva secunde de pauză, literele pline de venin se transformă în cuvinte lansate pe internet, folosit de mulţi frustraţi drept armă împotriva celor care le dau în vileag afacerile pe bani publici ori şmenurile făcute din postura de şefi de instituţii.

Şi pentru ca atacurile bazate pe supoziţii şi bârfe de la colţul străzii să-ţi provoace cel puţin greaţă, ele sunt condimentate cu termeni care de care mai groteşti. Bunul simţ şi respectul pentru cititori îmi interzic să-i reproduc aici.

Nici numele celor care calcă peste cadavre doar ca să-şi spele imaginea şifonată şi care aruncă cu lături pe calea internetului nu merită pomenite. Şi pentru că „blogurile, prin multitudinea lor, nu pot fi controlate", cum bine spune un internaut plătit de edilii băcăuani să facă revista presei, toţi dau frâu liber urii cu ajutorul tastaturii. Astfel de specimene sunt cu zecile de mii.

Unii sunt foşti gazetari, alţii se dau doar analişti. Cei mai mulţi sunt însă anonimi, care îşi varsă toate frustrările în spaţiul public fără să-şi asume inepţiile aruncate online. Din umbra anonimatului, îi judecă şi îi terfelesc pe cei care îşi argumentează şi asumă opiniile.

Opiniile argumentate şi asumate fac însă de o mie de ori mai mult decât invectivele, ameninţările şi înjurăturile postacilor la comandă. Dezbaterile din mediul virtual ar fi mult mai utile şi interesante dacă ar fi la obiect şi nu s-ar transforma în atacuri asupra vieţii personale a autorului.

Mulţi au uitat să mai fie oameni în viaţa reală, pentru că în mediul online şi-au creat o altă viaţă, unde se simt puternici şi de neprihănit. Nimic nu le stă în cale. Totul însă până dau piept cu realitatea de zi cu zi, unde, în cele din urmă, îşi primesc răsplata pe măsură faptelor.

PS: Cei care se simt cu musca pe căciulă au liber la înjurat