Demisia ministrului Cseke demonstreaza ca nervozitatea in privinta sistemului medical a atins un punct critic, dar si ca sanatatea romanilor continua sa fie doar un pion pe tabla razboiului politic. Doua tabere se infrunta pe campul de lupta, parasit acum de un ministru care incearca sa pozeze in erou.

Fitilul a fost aprins in vara lui 2010, atunci cand una dintre principalele cerinte ale FMI a fost achitarea datoriilor statului catre furnizorii din sistemul medical. Statul roman a tras atunci o pacaleala caragialesca, furandu-si caciula pe termen mediu. Revenind in acest an, delegatia FMI a constatat ca, desi guvernul raportase in toamna lui 2010 achitarea datoriilor, acestea au crescut la loc. Brusc, dupa mustruluiala livrata de FMI, Traian Basescu anunta marti ca prioritatea zero este o noua lege a sanatatii. Imediat dupa acest anunt, oficiali ai Ministerului Sanatatii afirmau ca nu stiu prea multe despre noul proiect.

Acesta a fost punctul in care linia de conflict dintre cele doua tabere s-a vazut limpede. Primul grup, provenind in special din Ministerul Sanatatii, sustine ca singura solutie este cresterea bugetului alocat sistemului medical. Si au dreptate, caci statul roman indreapta spre sanatate mai putin de 5% din PIB, fata de media UE de 8,7%. Nu poti face din rahat bici, spun ei.

A doua tabara, cu radacini la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), sustine ca nu exista un control riguros al cheltuielilor si ca sistemul medical refuza sa stranga cureaua. Nu poti continua sa bagi bani intr-un sac plin de gauri, spun ei. Si au dreptate, caci finantarea sistemului medical este astfel construita incat fluxul banilor e dificil de urmarit. Aceasta complexitate creeaza mediul perfect in care prolifereaza microbii coruptiei.

De partea carei tabere se plaseaza presedintele Traian Basescu? Cum specialistii cu inf