"Va rog, ajutati-ma!"
Poate va asteptati sa fiu o fetiscana de 14-17 anisori, care nu reuseste sa iasa din mrejele iubirii pentru persoana respectiva. Fetiscana nu sunt, pentru ca am deja 23 de ani, in curand 24, si, cu toate acestea, m-am indragostit de o persoana care, desi parea ceea ce asteptasem, s-a dovedit a fi in integralitate o mare minciuna. Voi incerca sa va spun pe scurt povestea.
La inceput am fost doar simpli amici si am vorbit la telefon un an intreg, in perioada in care el isi facea stagiul militar in orasul meu. Pe atunci, eu aveam doar 14 ani. Nu ne-am vazut nici macar o data. Am vorbit doar la telefon. Dupa 6 ani, cand eu eram deja studenta in Bucuresti, m-a sunat din dorinta de a mai afla vesti despre mine. Nu i-a venit sa creada cand i-am spus ca sunt studenta. S-a mirat mult de repeziciunea cu care trecuse vremea. Intre timp, el plecase in Grecia, si pentru ca era atunci in vizita in Romania, se gandise ca poate ar fi frumos sa ne cunoastem. Nu s-a intamplat asa, dar am facut schimb de adrese de internet, in ideea de a continua sa fim buni amici. Zis si facut. Ajuns in Grecia, am inceput primul schimb de mesaje. L-am intrebat cu ce se ocupa acolo. Mi-a zis ca detine o fabrica de seringi sterile si ca este un veritabil om de afaceri. Greu de crezut... la doar 28 de ani... dar parea istet si pana la urma am crezut. Am continuat sa vorbim mult si despre multe. Mi se parea ca e exact ceea ce asteptasem. Am decis de comun acord sa incepem o relatie, dat fiind faptul ca atat eu, cat si el, eram singuri, sau cel putin el asa spunea. Am stabilit sa ne vedem in iarna 2007-2008, sa petrecem sarbatorile impreuna. Mi-am facut un milion de sperante. Cu o saptamana inainte, mi-a spus ca are niste afaceri si trebuie sa plece in Suedia. Am suferit enorm, dar ulterior, mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca trebuie sa il cred, ca mi-a promis
