În finalul cărţii sale cult, Anticancer (tradusă şi în româneşte, la Editura Elena Francisc), David Servan-Schreiber schiţa două posibile reacţii ale viitorilor săi cititori. Unii care, citind povestea de îmblînzire a bolii, ar zice: „Dacă astăzi se simte bine înseamnă că boala nu a fost aşa de gravă“; alţii, genul acela de pariori cinici, care ar fi chibiţat: „Înainte de a-i urma sfaturile, aşteptaţi să vedeţi dacă va mai trăi la anul.“ Se pare însă – de cîteva zile o putem spune cu siguranţă – că nici unii, nici ceilalţi n-ar fi avut reacţia bună. Primii – pentru că tumora cerebrală descoperită acum 20 de ani de neuropsihiatrul francez, cofondatorul Centrului pentru Medicină Integrativă al Universităţii din Pittsburgh, era suficient de agresivă încît să-l termine în cîteva săptămîni. Ceilalţi – tocmai fiindcă terapeutul de vocaţie care a devenit Servan-Schreiber luptînd cu boala i-a rezistat acesteia o viaţă întreagă, plină, trăită cu adevărat, pînă la ultimele sale consecinţe. El a murit, e drept, zilele trecute, la 50 de ani, însă ştiind că a mişcat în medicina de vîrf mai mult decît au reuşit sute de cărţi de terapii alternative şi nenumărate seminarii de medicină integrativă de pe toate continentele.

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O CasandrăDe fapt, ceea ce a reuşit David Servan-Schreiber – fiul fondatorului revistei L’Express, autorul Sfidării mondiale – prin cele trei cărţi ale sale, trăite pe viu, serios documentate, dar „divulgate“ într-un limbaj accesibil multora, a fost o breşă în rezistenţa acerbă a castei medical-alopate. Cu cît a fost mai ironizat, fiind numit „guru new-age“ sau „pionierul curcumei şi al ceaiului verde“, cu atît el a continuat să explice, experimenteze, povestească metoda sa – una simplă, de bun simţ şi, mai ales, veche de secole în Orient. Ce spune, în fond, DSS în Guérir, în An