Astăzi, Florian Pittiş împlineşte patru ani de nefiinţă. Adică au trecut patru ani de când a plecat dintre noi. Aşa am putea spune, dacă nu am şti că nefiinţa este un termen relativ şi că uneori se confundă cu eternitatea. Pentru unii. Pentru cei care trăiesc "întru" ceva, nu doar "pentru" ceva. Florian Pittiş a fost (este) unul dintre aceştia. Dispariţia sa este relativă, pentru că mesajele lui au rămas încrustate în noi. Una dintre piesele lui Victor Socaciu ("Nucul") este înnobilată, la sfârşit, de vocea lui Florian Pittiş care rosteşte: "Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic,/ nici de vremuri, nici de oameni. / Fără ură, fără regrete şi fără resentimente,/ mergeţi înainte ca şi cum timpul n-ar exista, / eliberaţi-vă de TOT şi de TOATE,/ cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în Adevăr,/ căci doar Adevărul vă va face liberi./ Şi numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă FERICIREA"...
Întreaga existenţă a lui Florian Pittiş s-a desfăşurat în termeni riguroşi, de exigenţe profesionale pe de o parte (era actor) şi nonconformism pe de altă parte (promotor al rockului şi folkului în România). Uneori rigoarea şi revolta, visul şi realitatea se întâlneau pe scenă ("Scoica de lemn" de Fănuş Neagu, "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic" de Adrian Dohotaru, ca să nu mai vorbim de celebrul Arlechino din "Mincinosul" lui Carlo Goldoni). După 1990 existenţa i s-a reîmpărţit între scenă şi radio.
Şi totuşi, chiar dacă anumite cuvinte, expresii sau versuri rostite de Florian Pittiş au devenit emblematice, crescute parcă din fiinţa sa (deşi, mai degrabă, el a crescut din ele), există încă multe, nenumărate, străluciri şi profunzimi neştiute ale actorului care a fost (obişnuiţi cu apostolatul său pentru muzică uităm că, de fapt, el a fost un mare actor). Cine-şi mai amint
