Orice ţara civilizată se lăudă cu trecutul ei. Mai mult, unii reuşesc să facă şi bani din asta. La noi, lucrurile stau invers. De ani buni, centrul istoric al Bucureştiului este un maldăr de gunoaie, o colecţie de gropi şi bucăţi de ziduri. Descoperiri arheologice. Majoritatea caselor stau să cadă şi sunt locuite abuziv de indivizi dubioşi. Pe şantier, muncitorii stau sub privirile neputincioase ale şefilor din primărie. Până acum, pentru reabilitarea zonei s-au cheltuit milioane de euro.
Noroaie, gropi şi muncitori plictisiţi. Aşa arată Bucureştiul zilelor noastre în centrul istoric. Pe aproape orice stradă intri dai de maldăre de pământ şi de gunoaie. Neconsolidate, cu faţade scorojite de vreme, pe care au început să răsară copaci, majoritatea caselor stau să cadă. În urmă cu 80 de ani, centrul Bucureştiului avea aerul capitalelor occidentale. Clădirile erau elegante, aici se făcea comerţ, se ţinea pasul cu modele de peste graniţă. Locul îşi căpătase renumele de "micul Paris". În timp, de soarta acestui loc nu s-a mai interesat nimeni, iar centrul istoric a început să decadă.
De ani de zile, se tot încearcă o reconstrucţie. Fără prea mare succes. Pe strada Stravopoleos, după ce-au decopertat-o, muncitorii trag de timp printre maldărele de noroaie. Pe o singură stradă, muncitori de la trei firme stau. Strada Pasajul francez. Un muncitor butonează telefonul, în timp ce colegii săi sprijiniţi în lopată poartă o discuţie. La vederea noastră, simulează un soi de activitate.
În orice oraş, turiştii vor să vadă centrul. În centrul Bucureştiului, doar câteva străzi au fost scoase la lumină. Doar străzile, nu şi casele sau faţadele. În lipsă unor alternative, toată lumea se înghesuie la terase pe doar trei-patru străduţe. Aici e toată viaţa din centrul istoric al capitalei. În spatele faţadelor scorojite, descoperi o altă lume, desprinsă din
