Elisabeta Lăsconi , eseist şi critic literar, profesor şi autor de manuale şi de auxiliare şcolare pentru liceu. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ( Oglinda lucioasă, oglinda aburită , Ed. Amarcord, 2000; Sorin Titel, Ciclul bănăţean , Ed. Univers, 2000). Publicistică literară: colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic (serii de articole -"Mito/s/critice", "Cărţi pereche" şi interviuri cu traducători - "Cei fără nume pe copertă"), Caiete Critice , România literară , Viaţa Românească (seria "Cărţi paralele"). În prezent, rubrica "Ficţiune la feminin" în Ziarul de duminică şi colaborări la revistele Observator cultural şi Cultura .
- Stimată Doamnă, mulţi ani aţi avut o rubrică despre traduceri în "România literară", semnaţi acum altă rubrică, despre literatura feminină în lume, în general tot despre traduceri. Sunteţi, în mod limpede, una dintre cele mai avizate persoane din România care ne-aţi putea vorbi despre situaţia traducerilor. Ne-aţi putea face un tablou sumar al celor ce se întâmplă azi, 2011, faţă de începutul anilor 90?
- Dumneavoastră uitaţi calitatea mea esenţială, cea de cititor. Cred că sunt doar un pasionat cititor, de aici vine şi impresia (pură impresie!) că ştiu tot ce se întâmplă pe piaţa editorială, în zona traducerilor. Există profesionişti ai zonei, coordonatori de colecţii prestigioase, care selectează titluri şi autori. Indiscutabil, ştiu mai mult decât mine, citesc poate zece cărţi ca să aleagă una şi le citesc altfel, cu alţi ochi şi alte criterii. Vă rog să-mi îngăduiţi să rămân cititor, cu gusturi proprii, interesat de tot ce se cheamă literatura contemporană pe mapamond, şi de multe genuri.
S-au petrecut mai multe fenomene, în ultimul deceniu, după ce ficţiunea a revenit în graţiile cititorilor, acap
