Teribilul atentat din 22 iulie a.c. ne-a pus în faţa evidenţei: în Europa – inclusiv în state prin definiţie paşnice, precum Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia ş.a. – teama de imigraţie, de mondializare şi multiculturalism (şi în particular teama de ofensiva infiltraţionistă a islamului) duce spre structurarea unei extreme drepte înnoite la faţă. Acest fundamentalism creştin al secolului XXI îşi revendică mize mari: apărarea identităţii europene (id est creştine), apărarea crucii, cultul arian al legăturilor de sînge, cultul zeului scandinav Odin plus galeria aferentă de legende sau simboluri celtice. Această xenofobie combinată cu teme religioase pare a fi o „specializare“ a scandinavilor (vezi http:// www.presseurop.eu/ro/content/article/796511-extrema-dreapta-isi-schimba-hainele), dar impactul ei este cu mult mai larg în Europa, din Rusia şi pînă în Italia, Elveţia sau Franţa. Internetul şi reţelele sociale fac – în acest mediu extremist – comunicarea cu mult mai uşoară. A trebuit ca Anders Breivik să apară pe prima pagină a ziarelor din toată lumea pentru ca să observăm că unul dintre forumurile online ale extremiştilor nordici (pe care figura şi el) numără peste 20.000 de membri activi. Cînd vorbea despre „armata“ sa din Europa, Breivik – în toată nebunia lui – se baza pe ceva. Desigur, membrii unui site, chiar şi extremist, nu-s neapărat criminali în devenire – dar la fel de clar e că, la un nivel mai profund, politica europeană se află în curs de radicalizare: grupări anarho-extremiste, care acum 15 ani dădeau cu pietre în scutieri pe străzile unor paşnice capitale, au ajuns între timp partide parlamentare, cu activităţi la vedere şi votanţi asumaţi. Un detaliu pe care vi-l propun atenţiei: sub ochii noştri, aceste grupări ultra îşi instituie încet-încet monopolul asupra unui cuvînt care, pînă ieri, părea benign şi frumos prin trimiterile sale implicit