Am fost, de curînd, iar, la mare la bulgari. Mai fusesem o dată, dar de Paşti, la Nesebar, unde oraşul era femecător, dar hotelul la care am stat – industrial. E drept că nu pot uita, nici pînă acum, faptul că puteam bea, indiferent ce, nelimitat, la barul local; şi că puteam mînca non-stop… De astă dată nu am mai fost atît de… în sistem. Am ales să mergem la Krapetz, un sat nu departe de graniţă. Nu la hotel, ci la o pensiune. Drumul pe care am luat-o, de astă dată prin România, cel de la Cochirleni, semăna cu cele părăsite, fără sate pe kilometri întregi, din Bulgaria.
Ajungînd, în cele din urmă, la pensiune, am descoperit o altfel de lume a… pensiunilor decît în România. În primul rînd, mai puţin kitsch. Case mai puţin urîte, nu atît de megalomanice şi neasortate. Mai normale. Deci, se poate. Se poate ca un sat să arate ca… un sat, fără showing off-uri inutile. Fără verde, portocaliu, roz-bombon şi turnuleţe. Cu piatră pe dinafară, la vedere, expusă într-un mod plăcut. Cu grădini îngrijite, dar mai libere ca la noi, mai sălbatice, lăsînd florile să crească (aproape) cît de mari vor.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuSălbatice, de altfel, sînt şi plantele de pe marginea drumurilor. Bălării, se poate spune. Nu ştiu dacă sînt bălării asumate sau întîmplătoare, cert e că sînt interesante, dau locului o latură ecologică şi una de ţinut neexplorat, cu potenţial: cînd drumul spre plajă trece printr-o junglă, te gîndeşti că pe malul mării te poate aştepta o aventură.
Plaja însăşi era mai sălbatică: în apă nu am văzut vreo geamandură, şi nici vreun salvamar pe margine. După ce i-am testat însă adîncimea, aproape de mal, m-am mai liniştit. Şi am putut constata cît era de... perfectă: nisipul era fin, nu erau alge, şi nici pietre pe fund, era curată. Dacă nu-ţi dădea senzaţia de… Par
