Când trupul social este grav bolnav, când medicamentele devin inaccesibile, iar spitalele se închid, orice molimă este posibilă. În primul rând cea a nepăsării, care din posibilă devine sigură pe ea… Cu toate că tocmai nepăsarea "şefilor" peste organismul social prefaţează epidemia…
La acest impas se ajunge treptat, de la sloganuri încurajatoare, trecând prin exaltări bine regizate, la sfaturi ameninţătoare cu tentă interogativ-exclamativă, de genul "Dacă v-aţi săturat, de ce nu plecaţi?!".
Răspundem: Fiindcă asistăm, zilnic, la fărădelegi minuţios descrise şi savant interpretate; la ticăloşii evocate cu patimă sau cu echidistanţa pe care o cere deontologia mass-media; la mişelii comise de semenii noştri, de vecinii noştri, de apropiaţii noştri, de aleşii noştri, şi tot nu ne vine a crede ceea ce vedem. De aceea, suntem hotărâţi să rămânem aici pentru a stăvili acest rău admis, permis şi încurajat care iese, în fiecare zi, din grota în care a fost izolat, inhibat, pus în ilegalitate de către apărătorii binelui comun, revărsându-se apoi în cascadă peste mica insulă de fericire spirituală, încă neinfestată de virusul nelegiuirilor ce cotropesc lumea românească.
De altfel, nici contextul mondial nu este propice. Haosul lucrativ acţionează după ordonanţele globale ale derutei generale. Foametea, războaiele - declanşate din interese pur economice sau pentru a pune la zid naţiunile ignorante, în acelaşi scop -, hoţia truncată şi minciuna legiferată rămân, în continuare, fără antidot. În timp ce unii dintre ai noştri continuă să refacă, periodic, "baia" mişeliilor prin care îşi ridică statui… omagiale. Ce fapte reprobabile mai pun la cale?! În lumina ultimelor ştiri, credibile sută la sută, după ce şi-au transferat în buzunarele personale ultima brumă din bugetul ţării, atentează, fără menajamente şi mustrări de conştiinţă, la buzunarele noastre - de a
