…nu sunt multe. Sunt importante. Le distingem în caz că privim cu aten- ţie sezonul musical 2010 – 2011, sezon dominat de anul Frédéric Chopin, an pe care viaţa muzicală internaţională l-a dedicat aniversării celor două secole ce s-au petrecut de la naşterea unuia dintre marile genii ale Romantistului în prima pare a secolului al XIX-lea.

Observând în egală măsură planul vieţii noastre muzicale poziţionate în contextul european actual, evenimentul discografic major se dovedeşte a fi realizarea Casei „Electrecord”, şi anume editarea ciclului integral al celor opt simfonii datorate maestrului Pascal Bentoiu. Evident, nu aspectul cantitativ este cel important, ciclului simfonic la care fac referinţă i se alătură Poemul concert „Eminesciana III”.

Pascal Bentoiu este un simfonist care îşi argumentează orientarea inclusiv în plan muzicologic – cu ani în urmă ne-a oferit acel substanţial opus, Gândirea muzicală; ...inclusiv atunci când a conceput ultimele sale cvartete de coarde, spre exemplu. Originalitatea gândirii sale artistice poate fi observată considerând sfera de acţiune a acesteia, anvergura ei spirituală. Prin organizare şi concizie, prin consistenţa ideatică, Bentoiu defineşte zona clasic-neoclasică a istoriei muzicii noastre. Este o gândire evolutiv dezvoltătoare care se sprijină pe piloni importanţi ai umanismului civilizaţiei europene moderne, de la Shakespeare şi până la Eminescu; iar aceasta drept expresie a unei spiritualităţi autohtone, personalizate în extinse perioade ale timpului.

Există în mod firesc o preocupare constantă privind raporturile naţional – universal, tonal – modal, echilibrul structurilor, raporturile dintre acestea în cadrul operei, esenţializarea gândirii tematice. Aproape un deceniu desparte prima simfonie, scrisă în anul 1965, de grupul celorlalte şapte, ultima fiind terminată în anul 1987; este timpul meditaţie