Va fi o lecţie de istorie care se va desfăşura începând cu ora 11:00 până târziu în noapte, când totul se va încheia cu un foc de tabără. Atracţia cea mai mare o constituie însă vernisajul expoziţiei "Noul templu al zeilor palmyreni de la Sarmizegetusa". Templul, ridicat la începutul secolului al III-lea după Hristos, este descoperirea cea mai recentă a arheologilor români. Cea mai frumoasă parte a acestui cadou făcut de istorie o constituie porţiunile de frescă policromă (este pictată în culori foarte vii şi reprezintă elemente vegetale, dar şi alte motive a căror clarificare necesită un studiu aprofundat) păstrată pe unul dintre pereţii edificiului roman (din secolul al II-lea după Hristos) peste care s-a ridicat templul. Este o descoperire cu caracter de unicitate pentru Dacia romană şi teritoriul României.

Istoricii Antichităţii clasice considerau că una dintre cele mai frumoase expresii ale ci­vilizaţiei romane era reprezentată de casa romană, cunoscută mai ales datorită săpăturilor arheologice de la Pompeii şi Herculaneum. Aşa-numita casă "pompeiană" nu era orientată spre exterior, ci spre interior, încăperile sale fiind situate către o curte cu peristil, un spaţiu deschis înconjurat de portice cu coloane. În mijlocul curţii se afla de obicei o fântână împodobită cu statui. Mobilierul era uşor şi rafinat, iar pereţii erau împodobiţi cu fresce pictate în culori vii. Acestea înfăţişau peisaje şi elemente din natură, scene de vânătoare sau mitologice sau chiar reprezentări simbolice ale valorilor morale şi filozofice ale proprietarului casei. Celebre astăzi în întreaga lume, frescele descoperite de-a lungul vremii la Pompeii şi Herculaneum, păstrate la faţa locului (în sit) sau în colecţiile Muzeului Arheologic Naţional din Napoli şi alte mari muzee din diverse ţări, sunt considerate drept capodoperele universale ale genului. Elementele constituente al