Corneliu Chişu este un om obişnuit, cum însuşi se caracterizează. La cei 62 de ani nu-şi arată vârsta, deşi nu o ascunde când discuţi cu el. Din spatele ochelarilor, te fixează cu o privire vioaie, inteligentă. Vorbeşte româna fluent, fără accent, deşi a părăsit ţara din 1976. A fost mai întâi inginer, apoi militar în Canada, odată ce a obţinut cetăţenia, după care s-a înscris în Partidul Conservator.
Punctual, fără pretenţii, jovial, Chişu pare mai degrabă un om al momentului, decis să rezolve situaţii. Nu are nostalgii legate de România, sau cel puţin nu pare. Spune din capul locului că e o onoare să fie primul român ales parlamentar în Canada şi că nu a visat niciodată să ajungă în această ipostază.
“Sunt un om obişnuit, soarta m-a dus pe diverse meleaguri. Sunt născut în Satu Mare, în punctul cel mai nord-vestic al României, acum 62 de ani, deci în 1949, nu-mi ascund vârsta, dar pot să spun că am vârsta de numai 32 de ani în Canada, de atunci am emigrat în Canada. Să zicem că în 32 de ani am reuşit să ajung în Parlamentul canadian şi să conving constituenţii mei că sunt capabil să le reprezint interesele”, a spus Chişu.
“Ca orice ardelean, tata s-a căsătorit cu o unguroaică”
Motivele plecării din România sunt “diverse”. Cuvinte precum “morală”, “etică”, “legislaţie”, “toleranţă”, “rezistenţă” creionează cumva scena părăsirii ţării în 1976.
“Tatăl meu a fost secretarul general al mişcării de rezistenţă din Ardealul de Nord. Ca şi orice ardelean, s-a căsătorit cu o unguroaică. Deci, românul cu... o contradicţie. Deci, contradicţiile sunt la ordinea zilei în Ardeal”, a spus Chişu, râzând, el evocând astfel frânturi de amintiri.
“În 1986 am venit în ţară pentru câteva ore, la mormântul părinţilor”
După plecarea din ţară, Chişu s-a stabilit mai întâi în Italia, unde s-a şi căsătorit cu fiica unui general.
Spune că a antic
