Marile sperante ale filmului si teatrului romanesc
- L-ati vazut anul trecut, in tragi-comedia "Nunta in Basarabia", unde a avut rolul principal. Il mai puteti vedea in "Crima si pedeapsa", la Teatrul Bulandra, si, din octombrie, la Teatrul Odeon, intr-un spectacol de Razvan Mazilu. Foarte bun actor de scena, Vlad Logigan isi alege rolurile cu grija, ca sa ne surprinda mereu. A intrat primul pe lista la UNATC, a absolvit doi ani intr-unul singur si a terminat sef de promotie. Dar nu face caz de asta si se fereste de presa. Daca n-o spune el, o spunem noi: de numele lui veti mai auzi -
"Nu da atentie laudelor, ca te strica"
- Actoria e o arta fascinanta. Cum ai ajuns la ea? De ce te-ai facut actor?
- Eu nu m-am apucat de teatru fiindca visam sa fiu Al Pacino. Eram destul de mic de altfel, in clasa a cincea, si mergeam la un cerc de teatru din Iasi, la care mersese si actorul Marius Manole. El era ceva mai mare decat mine. Cand a trebuit sa trec la liceu, s-a intamplat sa fac parte din prima generatie care s-a bucurat de specializarea Teatru, care se infiintase atunci la liceele de arta. Eu eram impotriva tuturor materiilor: nu eram bun la nimic, nu-mi placea nimic. Asa ca teatrul mi s-a parut ca merge. Mi s-a parut ca nu-mi tulbura lenea si confortul. Sunt un mare lenes.
- Cat de lenes? Daca te-ai compara cu marii lenesi ai literaturii...
- Nu sunt un lenes din spita lui Oblomov, sunt un lenes activ, care mai degraba e dispus sa faca un lucru cat poate de bine din prima, de teama ca nu cumva sa mai trebuiasca sa se intoarca a doua oara la el. (rade) Asa ca in momentul in care a trebuit sa aleg la ce facultate sa merg mai departe, cum nu-mi placea aproape nimic, am stat de vorba cu mama, si ea m-a sfatuit sa aleg ce cred eu ca as putea sa fac in viata, fara sa-mi vina sa ma impusc peste 10 sau 20 de ani
