"Spre ce directie va imbarcati vara asta?"
ANA-MARIA SANDU
De la Balcic la Targu-Jiu
Pentru mine, nici o vara nu e adevarata daca nu vad marea. Asa ca primul drum l-am facut la Balcic, locul care mai pastreaza ascunsa bine, printre cladirile noi, gloria de altadata: strazile in panta, gradinile de la Palatul Reginei Maria (care mi s-a parut intotdeauna ca seamana mai degraba cu o casa taraneasca), unde te poti adaposti de caldura lesinatoare din miezul zilei si de unde marea se zareste printre frunzele copacilor. Imi sunt dragi si Hotelul Speranta, cu obloanele lui trase de mult timp, minunatia de casa a Ceciliei Cutescu Stork, scoasa la vanzare, napadita de vegetatie si aflata intr-o stare avansata de degradare. Visez, in fiecare an, ca cineva o va descoperi si n-o va lasa sa moara. Si cum vacanta nu e vacanta daca nu ajung la ai mei, am mers la Targu-Jiu si am stat in curte, sub bolta de vie, am mancat pepene, si dimineata am cules rosii si ardei din gradina.
Nu mai fusesem de ani buni pe Valea Cernei, si nici la Herculane. Culmea e ca uitasem cat de spectaculos e peisajul, cum soseaua serpuieste printre stancile inverzite. Nu e cu nimic mai prejos decat ce descoperiseram acum cativa ani in Croatia. Ani de zile, drumul dintre Baia de Arama si Valea Cernei era foarte stricat, acum e impecabil, dar, din pacate, santierul nu o sa ajunga pana la Baile Herculane.
Si azi, cand te apropii de statiunea care-si are inceputurile pe vremea imparatului roman Traian, ti se taie rasuflarea. Sigur, mai exista peisaje care-i seamana, si in Austria, si in Elvetia. Din glamuroasele Bai Herculane, cu o arhitectura baroca de influenta austriaca, a ramas acum doar un decor de film. O paragina sfasietoare, pe care toti cei pe care i-am intalnit incearca s-o salveze de la uitare, prin povesti si intelegere. Ceea ce fac si eu, oricat de tare m
