Al cincilea roman al lui Michel Houellebecq, "Harta şi teritoriul"*), a fost încununat anul trecut cu Premiul Goncourt, Editura Polirom s-a grăbit să-l traducă.

Într-o frază, romanul descrie parcursul biografic şi creator al unui artist pe nume Jed Martin, pe care Houellebecq îl întâlneşte în Irlanda, unde s-a retras de mai multă vreme, pentru a-i scrie textul unui catalog de expoziţie şi de la care primeşte drept răsplată portretul pictat. Jed Martin este artistul care "şi-a consacrat viaţa reproducerii reprezentărilor lumii în care, totuşi, oamenii nu aveau ce să caute". Se trage dintr-o familie de artişti - tatăl e arhitect, bunicul a fost fotograf, el însuşi îşi începe viaţa artistică fotografiind la început obiecte (sute de articole de fierărie pe fundal de catifea), apoi hărţi, apoi oameni care înfăţişează meserii, sunt simbolul ei, dar şi o serie de compoziţii de întreprindere care vor să surprindă imaginea funcţionării economiei în ansamblu - de pildă "Jurnalistul Jean-Pierre Penaud animând o şedinţă de redacţie" sau "Bill Gates şi Steve Jobs discutând despre viitorul informaticii". Prin urmare, un artist care consemnează consumismul contemporan.

Pe Michel Houelbecq, care repreprezintă meseria de scriitor, Jed Martin îl reprezintă în picioare, în faţa mesei sale de lucru, pe peretele din spatele său fiind prinse una lângă alta file disparate de manuscris.

Jed Martin e un artist solitar, fără vocaţie, trăieşte singur, iubeşte o minunată femeie pe care nu ştie s-o ţină alături, îşi petrece sărbătorile cu tatăl bătrân şi pe moarte, care, la un moment al romanului, va dispărea la o clinică elveţiană care garantează eutanasierea, şi, mai ales, obţine un enorm succes din arta sa, succes pe care puţini îl înţeleg. Din simplu fotograf, ajunge artist de notorietate doar fotografiind hărţi Michelin şi nu teritoriile descrise de hărţi. În mome