Sufletele pierdute din casele de copii au trezit atentia tarilor dezvoltate in calitate de clienti pentru adoptie sau pentru vinzare la negru, dar si ca subiecti de cercetare. Imaginea unui copil institutionalizat malnutrit si desfigurat de plins este singura fotografie care reprezinta Romania la NEWSEUM, Muzeul Jurnalismului din Washington, unul dintre cele mai spectaculoase si interactive muzee moderne. Cei aproximativ 200.000 de orfani ai lui Ceausescu au reprezentat si inca mai reprezinta un brand de tara trist, intretinut de scandalurile publice din jurul adoptiilor internationale, marcate adesea de coruptie si lipsa de transparenta. Sufletele pierdute din casele de copii au trezit atentia tarilor dezvoltate in calitate de clienti pentru adoptie sau pentru vinzare la negru, dar si ca subiecti de cercetare. Despre unul dintre aceste studii voi vorbi mai departe. Bucharest Early Intervention Project este un experiment celebru in mediile psiho-medicale internationale, din cauza controverselor morale pe care le-a provocat si a universitatilor celebre de unde provin cercetatorii care l-au initiat: Harvard, Tulane, Maryland, California. In 1998, ei au propus autoritatilor romane (Ministerului Sanatatii si Directiei pentru Protectia Copilului) sa fie parteneri intr-un studiu care isi propunea sa verifice in ce masura asistenta maternala este superioara institutionalizarii. In momentul inceperii proiectului, dezinstitutionalizarea incepuse in Romania in favoarea asistentei maternale. Aproximativ 75.000 de minori - potrivit datelor prezentate chiar de autorii experimentului - se mai aflau inca in orfelinate. La o cifra asa de mare, cei 136 de copii cu virste de pina la 2 ani, recrutati in acest studiu sint o masa aproape neglijabila. Ei au fost impartiti aleatoriu in doua grupuri: 68 au fost imediat dati in asistenta maternala, iar ceilalti 68 au fost haraziti de investi