Humorul, cel mai trist pârâu
Trec peste valea Humorului cu firul ei de apă,
am fost bătut de Dumnezeu pe drept cuvânt, pentru desfrâu…
Obcinele împădurite stau deoparte, oraşul e preşul camioanelor,
iar Humorul e cel mai trist pârâu.
Unde, în ce colţ uitat al acestei ierni, aş putea găsi
ceva care să-mi facă bine, un suflet străveziu?
Pe aici se trece de la Suceava la Dorna,
iar Humorul e cel mai trist pârâu.
O dacie „Zâmbetul lui Iliescu” cenuşie
Să fii un bărbat de 35 de ani care a pierdut totul.
Să vrei să cumperi o dacie „Zâmbetul lui Iliescu”
cenuşie.
Patria mea
Dar eu SUNT patriot – patria mea e undeva dincolo
de întinderea cerească. Îmi doresc să fiu sfânt.
Sunt patriot! Aş vrea să învăţ o limbă îngerească şi în
ea să învăţ să cânt.
Eu sunt patriot! Durerea care mi-a lovit sufletul o arată.
M-am dus în Lăcaşul cel Sfânt al Mamei mele şi am plâns.
„Maica Domnului, ajută-mă”, i-am spus, „iată,
tu eşti maica mea adevărată, ridică-mă din plâns.”
Şi Măicuţa a plâns cu mine, pentru că mă iubeşte, şi
i-a părut rău să vadă sufletul meu distrus,
creierul vraişte, inima însângerată… Securişti sadici,
ce va urma v-am mai spus.
Zveruţa mea,
într-o zi o să plecăm noi doi
într-o ţară de la capătul pământului.
Dumnezeu are să-i răsplătească atât de crunt
pe cei care ne-au făcut asta
că se vor ruga de noi să plecăm.
Iar noi vom pleca în ţara de unde venim.
Pentru că noi nu suntem din urâciunea asta.
Suntem din ţara fără sfârşit de la capătul pământului.
Suntem din ţara de peste mări şi ţări.
Suntem din ţara de peste şapte munţi,
unde credinţa stă în inima oamenilor @N_P
