Politicienii câştigă voturi cu rezultate şi fapte, cu mitologii şi legende sau prin îmbinarea abilă a celor două tehnici. Ce te faci însă când, în ciuda unor performanţe modeste, dar incontestabile, lumea tot nu te crede? Hărţuieşti adversarul cu poveşti. Suspiciunea, odată strecurată sub piele, lucrează. Distruge încrederea, demobilizează, paralizează. Traian Băsescu se pricepe bine la amândouă: să explice simplu realităţi şi să vândă mai sofisticat gogoşi. În vermina politico-mediatică din România se găsesc destui dispuşi să le înghită pe nemestecate.

Opoziţia şi televiziunile trag cu toate armele din dotare. Inventează mitologii şi legende, exagerează, mint, blufează, se umflă artificial. De ce n-ar proceda Băsescu şi PDL la fel? De ce primii au voie, ultimii nu? Constatăm că unora totul e permis, altora totul, interzis. A rămas mai puţin de un an până la alegeri. Campania electorală se joacă, pentru cine nu-şi aminteşte, fără reguli, fără mănuşi, fără poezii, post şi rugăciune. Meciul a început deja. Desigur, ideal ar fi să vedem dezbateri civilizate, principiale, constructive, pe argumente. Utopic, în România sau aiurea.

Ultima ieşire a preşedintelui Traian Băsescu a adus din nou în pragul apoplexiei opoziţia şi pe câţiva ziarişti care nu-l pot urmări pe şeful statului fără distonocalm. Cum îndrăzneşte să ameninţe USL că-l va lăsa în opoziţie chiar dacă va câştiga alegerile? Dictatură! De infinit mai multă înţelegere a beneficiat, desigur, Victor Ponta, care s-a oferit ulterior să-l aresteze cum ajunge la putere. Un gest firesc şi foarte democratic.

Sigur că Traian Băsescu îşi pune la bătaie bruma de credibilitate care i-a mai rămas, interpretând grosolan Constituţia. Personal, nu mai are ce pierde. Nu face decât să mai dea o temă de gândire opoziţiei, pe cât de falsă, pe atât de simpatică. Continuă, astfel, operaţiunea de demobilizare a PSD şi