Într-o vreme prielnică zidirii sfintelor biserici, zlătarii pripăşiţi în mahalaua Bălăceanului au înălţat şi ei un locaş, ce a primit hramul Adormirea Sfintei Fecioare Maria. Această faptă creştinească se întâmpla în anii îndelungatei domnii a lui Matei Basarab, om cu frica lui Dumnezeu şi cu multă râvnă de ctitor. Zlătarii, denumirea populară a celor ce prelucrau aurul şi argintul, trebuie să fi avut un beneficiu însemnat de pe urma lucrărilor lor de şi-au putut permite să-i mulţumească astfel Creatorului.
Este o dovadă a iubirii lor pentru frumos şi a bogăţiei locuitorilor din trecut ai Bucureştilor. O jumătate de veac mai târziu, neobositul ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino, construi împrejurul bisericii chilii numeroase şi spaţioase, ce vor fi lesne de transformat în apartamente cu adevărat boiereşti. Mânăstirea Zlătari, asemenea celorlalte construcţii de acest gen, a fost înzestrată cu moşii întinse şi cu metohuri importante, precum mânăstirile Cotroceni, Cernica şi Segarcea, ajungând în veacul al XVIII-lea printre cele mai bogate din ţară. Domnitorii fanarioţi îndeosebi s-au întrecut în dărnicie, însă motivul real rămâne un mister.
Datorită acestei atenţii speciale, o parte însemnată a mânăstirii a fost hotărâtă să devină han, pentru mărirea veniturilor, or, dacă luăm în calcul faptul că şi clientela era aleasă numai dintre cei cu mare "dare de mână", negustori, zlătari şi zarafi, putem presupune că mânăstirea-han Zlătari a funcţionat ca o instituţie dedicată "cauzei romeilor", cum va numi Athanasie Comnen Ipsilanti intenţia tainică a domnilor fanarioţi de a provoca renaşterea Bizanţului şi isteria eteristă de mai târziu, iniţiată la Bucureşti. Cu acelaşi scop tainic funcţiona şi Academia grecească de la Sf. Sava: fabrica mavrofori! Bancherii greci sau vlahi, precum Meitani, Sachelarie, Polizu etc., "din care unii locuiau în han, făceau afac
