"Există în spaţiul românesc, în secolul XIX, o «puternică dorinţă de Europa» - scrie prof. univ. dr. Ion Bulei în noua sa carte*). Dorinţă care se prelungeşte şi în veacul următor şi în veacul nostru. Ea nu era încă o înţelegere a spiritului european, ci o privire admirativă faţă de Occident şi o vie intenţie de imitaţie a acestuia: «Să facem şi noi ca ei»."

O carte, este bine s-o spunem de la început, admirabilă din punct de vedere al conţinutului, dar şi al formei, o carte instructivă, frumoasă, machetată ingenios (trebuie remarcată concepţia grafică a lui Vladimir Zmeev), un adevărat obiect de artă, cu minunate ilustraţii, dar şi cu anexe în care sunt menţionaţi toţi domnii din Valahia şi Moldova şi guvernatorii Transilvaniei, în secolul al XIX-lea, toţi şefii de stat ai României, preşedinţii Consiliului de Miniştri, miniştrii de interne, miniştrii de externe, miniştrii de finanţe, miniştrii de război. (Textul acesta îi aparţine istoricului Constantin Rezachievici.)

Ion Bulei se ocupă de foarte multă vreme de tema europenizării românilor. A publicat "O istorie a românilor", în mai multe ediţii şi în versiuni engleză, franceză, germană, italiană şi greacă, "Lumea românească" în două volume, în special cel de-al doilea ocupându-se de subiect, dar şi, mai demult, în regimul trecut, "Arcul aşteptării", despre intrarea ţării în primul război mondial - în toate demonstrând că românii nu sunt europeni doar geografic şi că apetitul spre modernitate le-a fost mereu caracteristic. "Modernitatea - mai spune el - a fost înţeleasă ca fiind vest-europeană, ceea ce era normal, şi ca fiind în primul rând o mulţime de forme, ceea ce era insuficient. Românilor nu le lipseau doar casele frumoase pe care le admirau în Occident, le lipsea spiritul european, respectiv occidental. Pentru Emil Cioran, identitatea românească era o identitate second-hand, iar România,