Poti sa faci un million de grafice, de analize, poti sa dai drumul tiparnitelor si sa te amagesti ca dragostea cu forta poate da nastere unor copii frumosi si destepti. In realitate, cresti niste retardati cu porniri oedipiene. Dintre toate uniunile monetare, extrem de putine au venit pe cale naturala economica, majoritatea covarsitoare fiind decise politic. Si ca sa parafrazez o vorba celebra, cine ridica arma politica (in economie), de ea va pieri. Mai intai, cateva remarci generale.
Politicul inainteaza intotdeauna mai greu si mai birocratic decat economicul. Pai cum arata din punct de vedere economic Europa in 1998, cand s-au pus bazele Eurozonei si cum arata ea acum, in 2011?
Citeste aici Cat va mai dura experimentul?
Nu deficitul Greciei , Italiei sau cel al Spaniei genereaza si perpetueaza criza, ci constructia politica necongruenta cu cea economica. Cele doua “brate” ale Uniunii par a fi doua grefe fara legatura cu corpul si care in niciun caz nu se coordoneaza in miscari. Acum se incearca “retusarea” diferentelor, dar se face lent, tarziu si confuz.
E drept ca SUA au trait si continua sa traiasca pe datorie, dar au o economie cu cojones. Vorba d-lui Vasilescu-BNR, totusi Internetul nu l-au descoperit malgasii. Nici retelele mobile, nici circuitele integrate, ca sa nu mai discut de inventiile si descoperirile spatiale sau din medicina. Ca isi au bubele lor, este evident, dar nu acesta e acum obictul discutiei.
De regula, dupa asemenea crize manifestarile extremiste se inmultesc si se adancesc. Fiecare economie incearca sa isi protejeze locurile de munca, populatia samd, drept pentru care se recurge la masuri protectioniste. Care dau nastere manifestarilor sovine si provoaca tensiuni interetnice. Speram ca aceasta criza sa nu dureze atat incat istoria sa se repete.
Obsesia monedei unice a existat de la Copernic incoace.
