Dacă s-ar uita în oglindă, înotul ar vedea o faţă cu un nas rotund şi roşu, doi ochi mari şi cîteva lacrimi pictate pe obraz

Se întîmplă ca în cazul soţului care ar trebui să se bucure de fericirea soţiei, dar care mai degrabă intră la idei. Atmosfera din casă e minunată. Mîncarea se face cîntînd. Prietenii (tribunele) aplaudă. Şi totuşi, există o umbră. Să te faci că nu o vezi şi să profiţi de starea de graţie sau să rupi vraja şi s-o întrebi direct: “Cum îl cheamă?”. Cornel Mărculescu, românul care

conduce înotul, se simte înşelat de brazilieni, băieţii aceia macho care mai nou rup bazinele. Pe cel mai tare dintre ei, Cielo Filho, mare vedetă, l-au prins şi l-au scăpat. Lumea e prost făcută. Federaţia naţională era cea care trebuia să dicteze suspendarea după furosemid – o stupiditate care nu funcţionează decît în ţările cu conştiinţă. Iar TAS-ul, care nu mai ştie nici el unde îi e capul, l-a absolvit de vină. Şeful executiv al FINA s-a plîns de toţi şi de toate, mai avea puţin şi blestema destinul. Adevărul e că să-l laşi liber pe Cielo Filho, dar să-i dai 2 ani suspendare rusoaicei Ivanenko pentru fix acelaşi produs e tare de tot. E de rîsul curcilor. Dar Mărculescu nu rîdea. După cum ziceam, plîngea. Lacrimile lui au umplut lumea. A doua zi ea era curată ca lacrima.

Ideea e că Cielo Filho, care a dat şi el apă la şoricei în bazinul din Shanghai, şi onor federaţia lui ar trebui invitaţi pe uşă afară şi îndemnaţi să se apuce de altceva. Direct şi fără fasoane. E incredibil ca după 13 ani de la şocul secolului în dopaj unii să se ţină de aceleaşi şmecherii şi să scape nevinovaţi. O să aud: lasă, domne, că toţi sînt dopaţi! Poate. Dar cert e că francezii, de exemplu, de care am rîs copios la ştafeta de 4×100 mixt atunci cînd Florent Manaudou a scos un timp de pensionar, mai, mai să se înece, n-au mai dat lumii de ceva vreme nici un control pozi